Povestirea transformată în metodă de lucru în serviciile sociale

Jurnalul Online de Asistență Socială

Pentru această sesiune de pregătire nu mai sunt locuri disponibile. Vă invităm să participați la următoarele cursuri sau workshop-uri organizate de către CFCECAS.

Vă mulțumim și vă așteptăm!

Povestirea este una dintre cele mai eficiente metode de a intra în contact cu emoții și sensuri!

Metoda povestirii este descrisă prima dată în Manualul lui Labonte & Feather (1996). Povestirea sau storytelling oferă posibilitatea de a explora profund experiența de viață personală și profesională trecută, prezentă și, totodată, oferă oportunitatea de a imagina viitorul. Povestirea este legată de modul în care o persoană își conturează propria experiență și îi oferă un sens.

Povestirea poate dezvălui de ce oamenii cred că ceva s-a întâmplat, ce fac pentru a soluționa anumite situații, care sunt realitățile de care sunt conștienți și cum transferă cunoașterea în alte domenii ale vieții.

Povestirea este utilizată adesea cu scopul de a educa, a forma, a întreține, a explora și a comunica un mesaj. Prin urmare, povestirea este o modalitate prin care se dă voce experiențelor semnificative pentru o persoană.

Oatley (2010) sugera că poveștile oferă o modalitate unică de a explora emoții intense, cum ar fi cele asociate traumelor și pierderilor, în condiții de siguranță și poate oferi tinerilor ruta prin care să li se explice emoții și sentimente într-un mod personal. De altfel, CFCECAS folosește această metodă pentru a crea un proces de învățare prin reflecția critică. CFCECAS a adaptat această metodă pentru intervenția în cazurile de abuz în familie sau pentru a ajuta persoanele care au trecut prin traume sau pentru tinerii care au trăit în sistemul de protecție. În aceste cazuri, povestirea susține o mai bună înțelegere a unor decizii sau a unor emoții care însoțesc experiențele de viață.

Ca metodă utilizată în practica profesională, povestirea:

  • are puterea de a inspira și de a construi reziliența personală și profesională;
  • facilitează o înțelegere mai bogată care este baza unei bune evaluări, a luării deciziilor și a intervențiilor eficiente în practică;
  • creează spațiu pentru profesioniști să reflecteze asupra propriei lor practici și asupra valorilor profesionale și personale;
  • crează spațiu pentru cititor pentru a face propriile judecăți și a oferi propriile înțelegeri;
  • crează contexte pentru identificarea diferențelor și a asemănărilor între experiențele oamenilor.
  • facilitează dezvoltarea personală prin capacitatea de a oferi clarifica și transforma înțelegeri personale;

Metoda poate fi utilizată de către asistentul social, dar și de către educatori și psihologi în munca profesională. De asemenea, metoda poate fi folosită în dezvoltarea personală și profesională a personalului din serviciile sociale, pentru reflectarea unor realități sociale, dar și pentru a face vizibile anumite aspecte care altfel sunt greu de accesat sau procesat.

Gaydos (2005, p. 256) spunea că amintirile sunt spuse și sunt într-adevăr auzite, ele devin experiența amândurora: a povestitorului și a ascultătorului; iar sensul poveștii se stabilește între cei doi. Această înțelegere comună este apoi preluată de fiecare dintre cei doi și utilizată în contexte diferite de viață.


Referințe:

Gaydos, L. (2005). Understanding personal narratives: an approach to practice. Journal of Advanced Nursing, 49, 254-259.

Oatley, K. (2010). Why fiction might be twice as true as fact: Fiction as cognitive and emotional stimulation. The New English Review:

http://www.newenglishreview.org/Keith_Oatley/Why_Fiction_May_Be_Twice_as_True_as_Fact/.


Poate sunteți interesați și de Sesiunea de pregătire cu aplicație practică: metoda STORYTELLING în serviciile sociale

Tags:

Comments are closed