Raport privind reflectarea responsivității în literatura de specialitate care vizează serviciile sociale pentru persoanele cu dizabilități

Analiza privind responsivitatea în lucrările de specialitate din România dezvăluie o tendință predominantă de a se pune accentul pe aspectele sociale și de integrare ale persoanelor cu dizabilități și asistența socială. Cu toate acestea, lucrările de specialitate nu abordează în detaliu termenii “responsivitate” și “participare” în cadrul lucrărilor care abordează serviciilor sociale destinate acestor persoane.

Analiza literaturii de specialitate relevă următoarele constatări:

  • În lucrările de specialitate care se concentrează asupra consilierii și asistenței psihosociale pentru persoanele cu dizabilități, textele sunt axate pe furnizarea de informații și ghiduri pentru profesioniștii din domeniul asistenței sociale și consilierii. Cu toate acestea, termenii “responsivitate” și “participare” nu sunt abordați în mod specific în contextul serviciilor sociale pentru persoanele cu dizabilități. Lucrările se concentrează mai degrabă pe aspecte generale de consiliere și asistență.

  • În ceea ce privește lucrările care se referă la integrarea socială a persoanelor cu dizabilități, acestea oferă o perspectivă amplă asupra asistenței sociale, menționând abordarea participativă care implică persoanele cu dizabilități în diverse forme de participare. Cu toate acestea, nu furnizează informații detaliate despre modul în care acești termeni sunt aplicați în practică și nu aduc în discuție termenii “responsivitate” și “participare” în serviciile sociale.

  • În studiile referitoare la situația tinerilor care părăsesc sistemul de protecție specială din România, se analizează situația tinerilor, inclusiv a celor cu dizabilități, care părăsesc sistemul de protecție specială. Este menționat că reușita acestor tineri este limitată. Cu toate acestea, nu sunt detalii legate de termenii “responsivitate” și “participare” în serviciile sociale pentru acești tineri și nu se face referire la modul în care aceste servicii includ perspectiva tinerilor.

  • În ceea ce privește lucrările care se referă la sistemul de protecție a persoanelor cu dizabilități, acestea se concentrează pe implicarea persoanelor cu dizabilități în procesul educațional și în activitățile școlare. Cu toate acestea, nu oferă informații specifice despre modul în care termenii “responsivitate” și “participare” sunt abordați în serviciile sociale sau în asistența socială pentru persoanele cu dizabilități.

  • În lucrările referitoare la rolul actorilor economiei sociale, se discută implicarea persoanelor cu dizabilități ca membri ai organizațiilor neguvernamentale. Cu toate acestea, nu furnizează informații detaliate despre modul în care termenii “responsivitate” și “participare” sunt aplicați în practică în serviciile sociale pentru aceste persoane.

În concluzie, majoritatea lucrărilor de specialitate se concentrează pe aspectele legate de situația persoanelor cu dizabilități și asistența socială, dar nu oferă detalii ample sau exemple practice cu privire la modul în care termenii “responsivitate” și “participare” sunt implementați în cadrul serviciilor sociale pentru această categorie de persoane.

Această constatare subliniază nevoia de a dezvolta în continuare lucrări de cercetare și analiză care să se concentreze mai profund asupra modului în care responsivitatea și participarea pot fi aplicate și integrate în practica asistenței sociale. O astfel de abordare ar putea contribui semnificativ la îmbunătățirea calității serviciilor oferite persoanelor cu dizabilități în România și la adaptarea acestor servicii la nevoile și cerințele individuale ale acestor beneficiari.


Acest material a fost dezvoltat în cadrul proiectului RESPONSIVE – Creșterea responsivității serviciilor sociale din Europa la vocea cetățenilor.

Finanțat de Uniunea Europeană. Punctele de vedere și o piniile exprimate aparțin, însă, exclusiv autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat punctele de vedere și opiniile Uniunii Europene sau ale Agenției Executive Europene pentru Educație și Cultură (EACEA). Nici Uniunea Europeană și nici EACEA nu pot fi considerate răspunzătoare pentru acestea.