Într-o societate bazată pe principii de egalitate și respect pentru diversitate, protejarea drepturilor și promovarea bunăstării persoanelor adulte cu dizabilități reprezintă o prioritate fundamentală. În acest sens, legile și standardele au fost elaborate pentru a asigura că aceste persoane au acces la servicii sociale adecvate și oportunități egale. Cu toate acestea, evaluarea atentă a acestor cadre legale arată că, în ceea ce privește responsivitatea, există anumite deficiențe relevante.
Această analiză se concentrează asupra concluziilor legate de responsivitate în cadrul legilor și standardelor minime de calitate, evidențiind aspectele esențiale care necesită îmbunătățiri.
Analiza relevă absența accentului pe responsivitate, lipsa mecanismelor de feedback și transparență, insuficiența resurselor pentru susținerea participării active și nerecunoașterea inegalităților de putere.
În general, analiza se concentrează pe aspectele legale și instituționale legate de protecția și promovarea drepturilor persoanelor adulte cu dizabilități în România:
-
-
Examinați dacă legile prevăd participarea activă a persoanelor cu dizabilități în procesul de elaborare și luare a deciziilor.
-
Prezintă structurile sau mecanismele prevăzute în legi pentru participarea beneficiarii de servicii sociale și puterile acestor structuri.
-
Evaluează dacă legislația recunoaște diversitatea de gen și de intersectare și dacă abordează inegalitățile de putere.
-
Analizează dacă legile prevăd mecanisme pentru a face serviciile mai receptive la feedback-ul beneficiarii de servicii sociale și dacă implică beneficiarii de servicii sociale în luarea deciziilor privind serviciile.
-
Verifică dacă legile cer serviciilor să raporteze modul în care utilizează feedback-ul beneficiarii de servicii sociale și dacă instituie mecanisme de transparență în acest sens.
-
Examinează dacă legislația alocă resurse, cum ar fi compensarea beneficiarii de servicii sociale de servicii pentru timpul lor, angajarea de personal pentru susținerea participării și oferirea de training pentru personal sau beneficiarii de servicii sociale cu privire la participare.
-
În ceea ce privește responsivitatea în cadrul acestor legi și standardelor referitoare la persoanele adulte cu dizabilități și serviciile sociale analiza arată:
Absența accentului pe responsivitate: Legea și standardele nu acordă o atenție semnificativă capacității de răspuns a serviciilor sociale în sensul modificării acestora sau luării deciziilor în colaborare cu beneficiarii de servicii sociale. Deși se menționează dreptul persoanelor cu dizabilități de a avea control și decizie asupra propriilor vieți și servicii, nu există prevederi concrete care să promoveze implicarea acestora în procesul de luare a deciziilor referitoare la serviciile pe care le primesc sau în îmbunătățirea acestor servicii.
Lipsa mecanismelor de feedback și transparență: Nici legea, nici standardele nu prevăd mecanisme clare de feedback sau transparență cu privire la utilizarea feedback-ului a persoanelor cu dizabilități în ceea ce privește calitatea și eficiența serviciilor sociale. Nu sunt specificate obligațiile serviciilor sociale de a raporta sau a lua în considerare feedback-ul beneficiarii de servicii sociale în vederea îmbunătățirii serviciilor.
Resursele pentru susținerea participării lipsesc: Legea nu alocă resurse financiare sau umane pentru a susține și promova participarea activă a persoanelor cu dizabilități în procesul de luare a deciziilor sau în îmbunătățirea serviciilor. Nu sunt prevederi care să prevadă, de exemplu, compensarea beneficiarii de servicii sociale pentru timpul lor sau formarea personalului pentru a susține și facilita participarea.
Nerecunoașterea inegalităților de putere: Legea și standardele nu abordează în mod explicit inegalitățile de putere dintre beneficiarii de servicii sociale și furnizorii de servicii sau dintre persoanele cu dizabilități și autoritățile. Absența unor prevederi care să recunoască și să adreseze aceste inegalități poate face dificilă pentru beneficiarii de servicii sociale să își facă auzite vocii și să influențeze deciziile sau serviciile.
În concluzie, responsivitatea și implicarea persoanelor cu dizabilități în procesul de luare a deciziilor și îmbunătățirea serviciilor par a fi subdezvoltate în aceste legi și standarde. Există un deficit în abordarea inegalităților de putere și lipsesc mecanisme clare de feedback și transparență care să promoveze o colaborare mai eficientă între serviciile sociale și pesoanele beneficiare de servicii sociale.
Acest material a fost dezvoltat în cadrul proiectului RESPONSIVE – Creșterea responsivității serviciilor sociale din Europa la vocea cetățenilor.
Finanțat de Uniunea Europeană. Punctele de vedere și o piniile exprimate aparțin, însă, exclusiv autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat punctele de vedere și opiniile Uniunii Europene sau ale Agenției Executive Europene pentru Educație și Cultură (EACEA). Nici Uniunea Europeană și nici EACEA nu pot fi considerate răspunzătoare pentru acestea.