Newsletter #3
Iunie – August 2024
MAP4Fostercare
Proiectul MAP4Fostercare – New Approaches, Practices, and Mentorship for Foster Parents and Professionals
Cod proiect: 2023-1-RO01-KA220-ADU-000153788
WP2 – Analiza datelor și începutul dezvoltării modulelor de formare
And the subtitle is better
În perioada anterioara, echipele proiectului MAP4FosterCare au finalizat analiza datelor colectate în cadrul Activity 1 – Field Research și în această perioadă încep dezvoltarea modulelor de training pentru părinții de plasament și profesioniști. Cercetarea, desfășurată în România, Turcia și Croația, oferă informații valoroase despre nevoile reale ale asistenților maternali și contribuie direct la conceperea unui program de formare relevant și aplicabil.
Datele colectate de CFCECAS (România) printr-un sondaj cu 145 de asistenți maternali evidențiază diversitatea și complexitatea nevoilor acestora:
🔹 19 persoane au raportat nevoia de sprijin profesional din partea specialiștilor implicați în proces — asistenți sociali, psihologi, medici, cadre didactice — și a colegilor cu experiență;
🔹 17 persoane au menționat familia ca sursă principală de sprijin, oferind stabilitate și încredere în momente critice;
🔹 6 persoane au indicat nevoi de sprijin financiar, pentru decontarea examinărilor medicale sau plata orelor de școală;
🔹 4 persoane au evidențiat nevoia de curaj, iar 5 persoane doar sprijin moral;
🔹 56 de persoane au exprimat nevoi specifice diverse — de la încurajare, ghidare și suport emoțional, până la consiliere psihologică, îndrumări juridice și medicale.
Aceste date nu sunt doar statistici; ele conturează un tablou real al complexității activității asistenților maternali și evidențiază importanța unui sprijin holistic, integrat, care să combine formarea profesională, suportul emoțional și consilierea practică.
Formatorii — asistenți sociali și experți în training — devin astfel ancore de siguranță și ghizi în procesul de învățare. Ei nu oferă doar informație, ci și empatie, mentorat și reflecție, contribuind la dezvoltarea competențelor practice și a gândirii critice. Formarea urmărește atât gestionarea comportamentelor dificile și comunicarea eficientă, cât și cultivarea inteligenței emoționale, esențiale pentru siguranța și bunăstarea copiilor.
Rezultatele cercetării stau la baza celor cinci module de training care urmează să fie dezvoltate:
Psihosocial
Competențe de coaching
Philosophy for Children (P4C)
Psihologie antropologică și diferențe culturale
Train the Trainer
Aceste module vor fi adaptate cultural și lingvistic pentru toate țările partenere și integrate într-un program de formare aplicabil și replicabil, care va sprijini dezvoltarea continuă a asistenților maternali și a profesioniștilor implicați în protecția copilului.
În profesiile centrate pe grijă, învățarea nu este un episod, ci un proces continuu. Pentru asistenții maternali, fiecare zi aduce o nouă provocare, o nouă întrebare, o nouă lecție. Iar răspunsurile nu se găsesc întotdeauna în manuale sau proceduri, ci, mai ales, în comunitate — acolo unde experiența se împărtășește, se ascultă și se transformă în înțelepciune practică.
În acest context, mentoratul devine o formă profundă de sprijin profesional. El nu se reduce la transmiterea de informații, ci presupune construirea unei culturi a învățării reciproce și a reflecției comune, în care fiecare profesionist contribuie la creșterea celuilalt. Mentorii – asistenți maternali cu experiență – nu oferă doar sfaturi, ci devin repere de încredere, facilitatori ai procesului de învățare și ai echilibrului emoțional.
Datele colectate de CFCECAS arată însă că această dimensiune colaborativă este adesea fragmentată. Întâlnirile dintre asistenții maternali sau familiile de plasament nu se desfășoară cu o frecvență regulată. Doar 59 dintre cei 145 de respondenți au menționat că se întâlnesc în cadrul programelor de formare, al evenimentelor profesionale sau al ședințelor DGASPC, de obicei la intervale de una până la trei luni.
Chiar și așa, aceste momente, aparent rare, au o valoare profundă. În spațiile create de întâlniri și dialoguri, 99 de respondenți au spus că împărtășesc experiențe din relația cu copiii: de la modul în care gestionează comportamentele dificile, până la bucuriile zilnice sau poveștile de progres ale copiilor. Împărtășirile merg adesea dincolo de aspectele profesionale – unii povestesc despre dezamăgiri, alții oferă încurajări, sfaturi practice sau chiar rețete de gătit. Toate aceste interacțiuni, aparent mărunte, construiesc țesătura invizibilă a solidarității profesionale.
Există însă și voci care atrag atenția asupra nevoii de cadru etic și siguranță în procesul de împărtășire. O persoană a subliniat importanța confidențialității informațiilor despre copii – o dimensiune esențială pentru ca mentoratul să rămână un spațiu de încredere și respect.
Mentoratul, în forma sa matură, creează un echilibru între învățare și protecție: protejează profesionistul de izolare, burnout și incertitudine, iar prin aceasta, protejează indirect și copilul. Când un asistent maternal se simte susținut, valorizat și conectat cu alți colegi, calitatea îngrijirii crește vizibil.
Pentru ca această cultură să devină sustenabilă, este nevoie ca sistemul să recunoască învățarea între egali ca formă legitimă de dezvoltare profesională. Să fie create contexte regulate, structurate, dar și flexibile, în care mentorii și asistenții maternali să se poată întâlni, reflecta și sprijini reciproc.
Pentru că, în asistența maternală, învățarea nu este doar despre competențe — este despre cum rămânem umani în fața vulnerabilității.
Proiectul MAP4FosterCare este cofinanțat prin programul Erasmus+ al Uniunii Europene. Conținutul acestui material reflectă exclusiv punctul de vedere al autorilor și nu poate fi considerat ca reflectând opinia oficială a Comisiei Europene.
