Perspective în asistența socială – Malcolm Payne!

Pe data de 4 aprilie 2019, Malcolm Payne va primi titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universității București din România, prin intermediul Facultății de Sociologie și Asistență Socială.

Malcolm Payne este un colaborator vechi al CFCECAS. În 2013 Malcolm Payne a răspuns pozitiv invitației CFCECAS de a participa la Ziua Mondială a Asistenței Sociale organizată în România.

De asemenea, Malcolm Payne a participat la Conferința Internațională de Asistență Socială organizată de către Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București.

CFCECAS, prin Ana Rădulescu, vă prezintă asistența socială din viziunea lui Malcolm Payne.


Prioritatea asistenților sociali și a asistenței sociale a fost întotdeauna acțiunea orientată spre suportul oamenilor aflați în dificultate. Dar ideologia asistenței sociale este aceea că practica trebuie să se bazeze întotdeauna pe cunoaștere socială și înțelegerea proceselor sociale.  

Malcolm spune că nu pot să faci nimic dacă nu păstrezi în tine înțelegerea sensului asupra a ceea ce faci. Să poți practica asistența socială trebuie să porți permanent în tine scopul și rostul pe care îl are profesia.

Ca asistent social e necesar să le arătăm oamenilor cu care lucrăm, colegilor, persoanelor care beneficiază de suportul nostru şi societăţii ce scop are asistența socială.

Inteligența practicii asistenței sociale este dată de modul în care încorporează și reflectă o înțelegere adecvată a naturii asistenței sociale. Dar natura asistenţei sociale pare nesigură pentru multe persoane care o practică şi o experimentează. Asta pentru că natura asistenţei sociale nu este fixată pentru toate timpurile printr-o înţelegere universală conținută de o definiţie agreată. Natura asistenței sociale este construită permanent.

Definiţia naturii asistenței sociale este creată de grupuri diferite de oameni, care au interese diferite în definirea acesteia:

  • asistenţii sociali şi cadrele universitare în asistenţă socială se raportează critic la ceea ce este în prezent și definesc asistența socială în raport cu teoria reflectată în practică și cu practica de zi cu zi. Mai mult, ei definesc asistența socială având în vedere dinamica dezvoltării acesteia și se raportează la ceea ce este necesar să fie dezvoltat pentru a-i susține pe oameni;

Aceste definții sunt create de către persoane angajate în practica profesională.

  • guvernele şi analiştii de politică socială caută să-şi exprime şi să direcţioneze rolul asistentului social prin intermediul legislației. Aceste contribuţii sunt despre scopurile şi serviciile oferite, mai degrabă decât despre practica profesională a asistenților sociali sau despre suportul concret oferit oamenilor aflați în dificultate.

Astfel de definiţii sunt adesea exprimate de către persoane care nu sunt angajate în practica profesională şi care sunt preocupate de modul în care aceasta se potriveşte cu o imagine mai largă a serviciilor sociale şi a societăţii.

Societatea, care include beneficiari ai serviciilor sociale sau alţi utilizatori ai acestor servicii, poate fi reprezentată de:

    • persoanele care oferă îngrijire (ex. asistenţi maternali);
    • profesionişti implicaţi împreună cu asistenţii sociali în oferirea serviciilor sociale;
    • mass-media şi persoanele interesate în dezbateri publice cu privire la natura asistenţei sociale şi a serviciilor sociale.

Aceste grupuri diverse sunt implicate în asistenţa socială pentru că primesc servicii de asistenţă socială sau pentru că vor să-şi exprime opiniile cu privire la aceasta din propria perspectivă. Prin urmare, definiţiile lor nu reflectă în mod necesar o imagine cuprinzătoare a asistenţei sociale, ci doar interesul lor particular sau îngrijorările lor. Aceste perspective pot fi pozitive pentru dezvoltarea asistenței sociale.  Aceste contribuţii prezintă adesea o descriere a asistenţei sociale aşa cum este experimentată de către un public laic – laic în sensul că acesta este format din persoane care nu practică asistenţa socială.

În 2014, Federația Internațională a Asistenților Sociali (IFSW) împreună cu Asociația Internațională a Școlilor de Asistență Socială a dezvoltat definiția asistenței sociale:

 

… o profesie bazată pe practică și o disciplină academică care promovează schimbarea și dezvoltarea socială, coeziunea socială și împuternicirea și libertatea oamenilor. Principiile justiției sociale, ale drepturilor omului, ale responsabilității colective și respectului pentru diversitate sunt esențiale pentru asistența socială. Susținută de teorii ale asistenței sociale, ale științelor sociale, ale științelor umaniste și de cunoașterea acumulată la nivelul comunităților, asistența socială implică oameni și structuri pentru a aborda provocările vieții și pentru a spori bunăstarea oamenilor, a comunităților și a societății în întregime.

 

Este mult mai oportun, prin urmare, să vedem asistenţa socială ca o construcţie socială în curs de dezvoltare ce se naşte din discursurile contemporane ale fiecărei societăţi. Asistența socială rezultă din acţiunile de zi cu zi ale practicienilor și din modul în care practica reflectată teoria.

Serviciile sociale se schimbă sau trebuie să se schimbe permanent pentru că este necesar ca ele să fie adaptate nevoilor și modului în care oamenii pot să folosească suportul oferit. Mai mult, opinia publică și decidenții politici pot construi răspunsuri tranformate în servicii sociale în funcție de direcțiile de dezvoltare ale societății și de nevoile pe care aceasta le generează.

 

Cunoașterea pe care se bazează practica asistenței sociale

Cunoştinţele folosite de către asistentul social sunt organizate într-o structură de idei, care sunt validate prin metode acceptate şi prin studii ştiinţifice. Cunoaşterea ştiinţifică în asistența socială este diferită, fiind o cunoaşterea într-un domeniu practic.

Poate că ştim o mulţime de lucruri despre fapte, proceduri, valorile si tehnici pentru a face lucruri, dar cunoştinţele despre cum să acţionăm pot fi mai dificil de formulat.

În domeniile practice în care cunoaşterea este folosită pentru a face ceva, pentru a acționa, practicienii folosesc teoriile pentru a se ajuta să înţeleagă cum anume să creeze și să implementeze acțiuni care să aibă impact în viața oamenilor.

Scopul asistenților sociali nu este doar să ştie mai mult, dar şi să folosească  ceea ce ştiu pentru a susţine schimbările din viața oamenilor.

În practică, asistenții sociali folosesc cunoştinţele personale care vin din interpretarea personală a teoriilor, din propria intuiţie și din cunoașterea obținută din practica de zi cu zi.  Competenţele dobândite prin practică, şlefuite şi rafinate prin experienţa repetată sunt o contribuție relevantă în înţelepciune practică. Noi dezvoltăm acest lucru prin utilizarea constantă a practicilor de zi cu zi, folosind cunoașterea științifică și cunoașterea acumulată la nivelul comunităților care permit reajustări constante a regulilor formale printr-o judecată informală.

Practica în asistență socială necesită o înţelegere intelectuală a contextelor în care asistenţii sociali intervin, vigilenţă şi capacitatea de a interacţiona cu emoţiile oamenilor în situaţii sociale diverse. Când te uiți la un asistent social în acțiune vezi modul în care emoționalul influențează și crează socialul și modul în care este angajată capacitatea mentală rațională.

Asistența socială este mai mult decât cercetarea problemelor sociale sau crearea reformelor sociale de drept şi a instituţiilor sociale. Asistenţa socială este despre a face ceva, este despre acțiune, iar această acțiune are un obiectiv clar: creşterea calităţii vietii oamenilor.

Definiția din 2000 a IFSW privind asistența socială defineşte sursele cunoaşterii în asistenţa socială ca fiind cunoștinţele despre comportamentul uman şi sistemele sociale, iar schema acestor surse include înţelegerea cu privire la societatea în care trăim şi relaţiile noastre sociale, înţelegerea psihologică a comportamentului interpersonal şi a comportamentului de grup, politica socială, idei de management, administraţie publică, economie şi filozofie. Fiecare practician trebuie să includă, în practica sa, într-un mod organizat, elemente ale tuturor acestor cunoştinţe, şi, în plus faţă de aceasta, el trebuie să includă înțelepciunea locului, experienţa  personală şi cunoştinţele despre persoanele şi familiile cu care lucrează.

Prin urmare, o practică inteligentă a asistenței socială e necesar să includă, alături de inteligența cognitivă și generală, inteligența emoțională și socială.

Care sunt provocările pentru asistenții sociali?

Federația Internațională a Asistenților Sociali (IFSW) listează patru tensiuni care sunt încorporate în munca asistentului social:

  • asistenții sociali sunt adesea în situația de a acționa în mijlocul conflictelor de interese: bunăstarea unui copil, bunăstarea unei familii sau a unei comunități și integritatea profesiei pot concura în prioritizarea intervenției asistentului social;
  • există adesea un conflict între obligația asistenților sociali de a “proteja interesele persoanelor cu care aceștia lucrează” și cerințele mai extinse sociale și politice pentru “eficiență și utilitate” a politicilor sociale;
  • asistenții sociali acționează ca “suport și control”. Dar distincția dintre “ajutor” și “control” nu este deloc evidentă. Efectuarea unei evaluări de interes maxim asupra unui beneficiar de servicii ar putea fi de mare ajutor, chiar dacă pare să fie un act de control;
  • la fiecare nivel, asistenții sociali se confruntă cu problemele create de limitările resurselor lor. În acest sens, asistenții sociali se confruntă cu tensiuni ale tuturor serviciilor de primă linie care lucrează cu persoanele care într-un anumit sens sunt excluse sau marginalizate de societate. Problema resurselor nu este pur și simplu una economică: este, de asemenea, o chestiune de echilibrare a idealului cu posibilul, a normativului (ce ar trebui să se întâmple) cu descriptivul (ce se întâmplă);

 

 

Sinteză realizată de Ana Rădulescu

2019

 

Referințe:

Payne, M. (2016) Review of Grimwood. Key Debates in Social Work and Philosophy. Czech and Slovak Social Work. 1/2016: 46-9.

Payne, M. (2013) Ce este asistenţa socială? Inteligenţa practică a asistenței sociale, CFCECAS 2013